Cristi Dorombach

Cristi Dorombach, creator de conținut la techcorner.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzică, viața de zi cu zi pe blog.

16 thoughts on “Pura logica

  1. daca as fi in papucii tai.. cu asa cunostinte si prieteni .. m-as duce eu sa platesc dnenorocita de chestie… e mare lucru sa fii om.. e de inteles ca nu toti reusesc.. de asta tre sa casti bine ochii cand iti alegi prietenii..
    si cat despre comentariile mele cuprivire laprovinciali.. nu ma intelege gresit .. nu zic ca a fost altceva decat condamnabil ce ai patit tu cu asa zisii prieteni sau cunostinte.. dar asta nu e motiv sa umpli de noroi .. ca sa nu zic altceva.. tot restu tarii… numai pentru ca orasele “extradate” nu sunt la fel de mari interitoriu… nu au aceleasi oportunitati sau … vezi tu .. nu au statut de capitala… si iti repet… locul de rezidenta nu te face nici mai destept nici mai prost.. in schimb modul in care profiti de oportunitati si inprimul rand modul in care iti faci singur oportunitatile te diferentiaza..eventual te ridica in grad in ceea ce priveste evolutia…

  2. arhi… da din chestia asta singura concluzie logica la care ai ajunge tu ar fi ca ..toti provincialii sutn niste inculti ..hoti …sarlatani?… doar pentru ca ai avut nenorocu sa te fure o dobitoaca?… pe care pe deasupra o si consideri si prietena?

    e asta o motivatie acceptabila… ce iti da permisiunea sa jignesti pe toti…. doar pentru ca nu is bucuresteni?

  3. Pitic,
    ma bag in vorba asa, ca te citesc, dar inteleg ca intrebarea era pentru cunoscatori (sub lozinca “prietenii stiu de ce”)

    Cand ai scris prieten nu ai scris nici cu ghilimele, adica… un fel de prieten (eu astora nu le imprumut bani decat daca vreau sa scap de ei) nici cu P-mare, adica Prieten-Bun-De-Tot (eu doar lor le-as da bani pe mana, si chiar si atunci…). Banii strica prieteniile.

    Ai riscat (recunoaste!) si ai pierdut. Te poti mangaia doar cu ideea ca “ai platit si acum cunosti un om”. Bine ca nu i-ai incredintat viata.

  4. Nu i-as cheltui. Daca as avea nevoie, as lua din ei, asumandu-mi ca pun ‘napoi. Or pentru mofturi nu mi-as asuma, ca doar ar insemna ca de la mine dau oricum pe mofturile initiale.

  5. doar daca ar fi intr-adevar nevoie poate ca as lua o parte din ei ….dar nu pana sa intreb persoana respectiva daca se poate sa ma imprumute si pe mine cu suma care imi trebuie … daca zice ca nu paote …. no problem …gasesc eu …dar asta dar in cazuri extreme …. pentru simple mofturi sau placeri personale nu m-as atinge de ei

  6. ce prietene ai domne’? una e o inraita gamble-rita iar cealalta e din cate zici..o nesimtita (cel mai frumos spus).Pai daca mi-ar da cineva 200 euro sa ii fac un favor, sunt sigur ca omul ala isi pune toata increderea in mine, ca de asta imi e prieten, sunt sigur ca pot avea si eu incredere in omul ala si stiu ca ar face exact aceashi chestie pentru mine daca i-as cere! prietenie=loialitate, incredere, bun simt…
    Nu m-as atinge de acei bani nici daca as fi mort de foame sau rupt in fund…

  7. avand in vedere ca suma e destul de maricica nu m-as atinge de ei, iar daca iti da suma asta pe mana probabil ca are si ceva incredere in tine 🙂 asa ca m-as abtine, poate doar daca stiu ca pot acoperi ulterior fara probleme suma as intra in bani, altfel nu! 😉

  8. Daca prima data ii tine figura, a 2a oara poate sa moara in strada de nevoie si nimeni n-o mai ajuta. Normal ca, ori ii rezolvi treaba, ori ii inapoiezi banii, daca esti om serios.

  9. Textul se mai gaseste in Google cache:

    De la Andrei Gheorghe cetire, retransmisie de la …

    “Nu pot sa-i sufar pe cei care au sa-ti dea inapoi bani si care te privesc in ochi taman in ziua in care trebuie sa-ti dea banii inapoi si iti spun linistiti, mirati, candizi, exasperati, semivinovati, ca n-au de unde. Sa ti-i dea inapoi adica. Totul incepe cu o intrebare: si cand mi-i dai inapoi ? Aaa, stai sa ma gandesc… pe 30. Ba, da’ esti sigur ca pe 30, ca-mi fac si io niste cacule… Da, frate, cum sa nu, sigur. Pe 30 primesc si eu niste bani. Iar pe 30 tu nu-l suni, ca ti-e putin jena (straniu cat de jena ti-e tie, cel facator de bine, fata de jena lui, cel nesimtit de rau). Si nu-l suni pe 30. Si-l suni pe 1, a doua zi. Si tot cu jena in glas, tot de prost ce esti, te balbai la telefon fara sa pui degetul pe rana. Cica l-ai sunat sa vezi ce mai face si cum mai merge. Si inainte de a inchide telefonul, cu ultimele sfortari, rusinat, balmajesti ceva de genul: ah, uite, absolut intamplator, imi… sarise din cap, acum mi-am adus aminte, da’ nu te supara ca nu-i nici o problema, intreb si io asa, cum intreb uneori cat e ceasul, mai stii ceva de banii aia ? O secunda de liniste si la fel de rusinat si la fel de intamplator raspunde si el: bai scuza-ma, am uitat. Ptiu, cum mi-o fi iesit asa din cap ? Scuza-ma, te rog, hai ca ti-i dau maine. Si maine se transforma in poimaine si raspoimaine in alta zi si el n-a primit banii, s-a imbolnavit mama lui, auzi ghinion: i s-a spart o teava, are nevoie de medicamente, a avut un accident, trece el sambata pe la tine sa ti-i dea si ziua se transforma in saptamana, saptamana in luna, jena in furie, furia in scarba si, daca ai noroc iti primesti banii inapoi, dar ramai cu constiinta faptului ca te-ai ajuns, n-ai decat bani in cap, iar el e o victima, un amarat care a avut ghinion si pana la urma ti-a dat banii inapoi si firaialdracu’ de hapsan, tot tu esti ala suparat. Banzai, frate ! Traiasca recuperatorii !”

    Eu unul ma regasesc… Voi? Respectele mele…

Leave a Reply