Legea internetului

Ca internetul e ca o jungla o stie toata lumea. Adica gasesti pe net tot ce vrei, mai ales ce nu vrei. Orice iti sare in fata, orice te face sa dai un click, dupa care iar un click, dupa care iar un click … si asa ajungi cine stie unde fara sa iti dai seama, bineinteles sa uiti ceea ce cautai la inceput pe netul ala.

Acuma, toate informatiile de pe internet sunt publice. Daca intri pe orice site ai acces public si neconditionat la toate informatiile ce ti le ofera acel site. In schimb … daca vrei sa preiei informatii de pe acel site … pur si simplu folosesti un mic copy/paste si astfel ai luat informatia. O pui pe blog, o dai la prieteni, trimiti mailuri, te documentezi, o folosesti ca sursa.

Daca cumva n-ar mai fi fost publice informatiile astea, ar fi fost protejate cu un username si o parola, n-ar fi la dispozitia oricui si ar fi semnalizate corespunzator cu un disclaimer, o informatie care sa iti sara in fata si sa te atentioneze ca n-ai voie sa copiezi materialele de pe acea pagina restrictionata si, deci, NU publica. Aici sunt acele materiale ce eu le consider ca intra sub legea drepturilor de autor.

In schimb, pentru toate celelalte materiale / situri / bloguri / stiri, bineinteles intervin conventiile (pentru ca nu sunt reglementari, reguli sau pedepse) care spun … da … poti sa folosesti acest material, daca il copiezi integral, sau precizezi sursa. Asa cum este la mine de altfel. Conventia ce o folosesc eu apartine Creative Commons .

De asemenea la noi … toate ziarele se bat cu pumnul in piept ca nu are voie nimeni sa ii copieze (ex. Jurnalul), iar toata lumea ii copiaza, in schimb ei nu pot sa faca nimic impotriva acestui lucru. Pentru ca asa functioneaza internetul: View > Share. La un moment dat pe situl mai sus numit, era o vorba cica de la Clubul Roman de Presa cum ca n-au voie sa foloseaca mai mult de 75% din articol in alte parti. Acuma au scos-o si au bagat ca n-au voie sa foloseasca deloc.

Ma mai gandesc … daca vrei atata exclusivitate si sa iei banii tu si sa vina clientii la tine, de ce nu faci o solutie prin care sa iti atragi trafic si sa nu te plangi dupa aia ca te pirateaza lumea? De exemplu: Warner Bros sterge filme de pe YouTube, dar i-ati vazut vreodata sa stearga si trailerurile? Nu … pentru ca sunt publice si au datele de identificare si de copyright ale producatorului. Aici vroiam sa ajung cu ideea. De altfel, orice iti iese pe televizor … e public, orice iti iese pe internet e public. Atat timp cat ai datele de identificare si de productie puse peste imagine, se cunoaste ca e un lucru facut de tine si ca sunt chestii ale tale. Deci … nu ai de ce sa limitezi accesul la acele materiale.
E ca si cum … bai … tu … Gogu de la 3 te uiti la mine la televizor, pentru ca platesti abonament, respectiv imi platesti drepturile de autor si te uiti la productiile mele, la televizorul tau. Dar, tu, Gogu de la 3 n-ai voie sa il inviti pe vecinul Gigi de la 5 la tine sa se uite la programele mele, pentru ca el nu a platit abonamentul pentru mine.

Atunci asta ce e … e public sau privat? Am voie sa ii prezint lu Gigi de la 5 orice chestie ce este pe internet, sau trebuie sa il pun si pe el sa plateasca abonamentul de internet si sa isi urmareasca singur la el acasa, sau il chem la 3 sa urmareasca la mine.

Bogdan da-te si tu cu parerea.

Cristi Dorombach

Cristi Dorombach

Cristi Dorombach, creator de conținut la techcorner.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzică, viața de zi cu zi pe blog.

Leave a Reply

%d bloggers like this: