Coada la ajutoare
Din decembrie 1989 Romania primeste ajutoare. Sub forma organizata sau sub forma unui second hand, care cu mancare expirata sau care cu haine rupte si prespalate, romanii tot importa gunoaiele Europei.
Daca nu le importam ni le trimit europenii sub forma de ajutoare, iar noi ne inghesuim ca oile la apa in fata sediilor de unde se impart aceste ajutoare.
Si atunci si acum m-am tot intrebat, pentru ce pana mea te bati cu niste oameni la cozile alea ca sa primesti 2 kile de zahar cu gandaci, niste biscuiti facuti praf si nu stiu ce naiba faina. Ce sa faci cu astea? Le iei, le duci acasa si le depozitezi in speranta ca le vei folosi la ceva. Sau faci o prajitura de fericire ca ai economisit jumatate de bani, iar restul sa ii dai pe bautura? Hai sa fim seriosi. Stau intr-un bloc cu oameni in varsta (logic de altfel), miroase a mancare pe scara o data la doua saptamani sau in week-end cand se mai face cate o friptura ceva.
Oamenii nu mai fac mancare. S-au inventat shaormeriile si mancarea semipreparata din magazine, atunci la ce sa mai stai la coada la niste ajutoare, care bineinteles nu depasesc 20 de lei ai tai. In schimb, te bati la coada si plangi la televizor ca ai pensia mica.
Si totusi. Toti pensionarii astia care acum se bat la coada, acum 20 de ani erau in floarea varstei si erau la celelalte cozi de la ajutoarele venite pentru Romania iesita de sub comunism. Asa s-au obisnuit. Le urez cum n-au muncit nimic in ultimii 20 de ani, sa nu munceasca in continuare si sa stea la cozi. Noi o sa ne uitam la ei la televizor ca la o distractie.
Partea proasta e ca o data vazute astea la televizor si alti romani se vor lasa de munca si vor prefera sa stea acasa pentru ca oricum pica de undeva.
