Dracula, de Radu Jude. Cel mai dur review al unui film românesc
Inițial m-am gândit să folosesc inteligența artificială pentru a scrie un text elogios la adresa lui Radu Jude. Este totuși un regizor român și cică noi susținem românii că sunt ai noștri. Însă nu îmi trece starea de greață, iar asta nu e de la popcorn. Popcornul chiar a fost bun și ca de obicei se mănâncă înainte de film.
Radu Jude a încercat să fie un fel de Altfred Hitchcock și nu i-a ieșit. Într-unul din filmele sale de groază, Altfred Hitchcock se lăuda că pleca lumea din sală pentru că erau explicite și oamenii nu erau obișnuiți să vadă sânge pe ecran. În filmul lui Radu Jude lumea nu a plecat din sală că a văzut sânge, pentru că în acest film sângele era galben, nu roșu. Ci lumea a plecat din sală pentru că starea de disconfort generată de film a fost atât de intensă încât nici aerul condiționat și ventilația nu a putut să schimbe atmosfera.
Nu cred că Radu Jude a încercat să facă un film atât de prost, ca să detesteze și să testeze publicul român ca să aibă de ce să se plângă. Ci cred că a fost un cumul de factori. Practic e un film făcut pentru a-i face rău lui Radu Jude. Altfel nu îmi explic cum poți să filmezi în halul ăsta și totuși imaginile să apară pe ecran. Altfel nu îmi explic cum să pui niște actori – de fapt să îi păcălești cumva, că nu cred că Șerban Pavlu știa în ce film va juca – să joace în filmul ăsta. Și inclusiv omul care a filmat și-a bătut nu că joc, și-a șters bocancii de fața lui Radu Jude și ne-a arătat asta în fața noastră, a publicului.
Sau dacă asta trebuia să fie umilirea unui regizor și a unor actori români, să mă iertați, le-a ieșit.
Acum foarte mult timp am avut o prietenă, o chema Andra. Andra era studentă la regie la Spiru Haret (știu toată lumea râde de facultatea asta, nu mai există). La un moment dat, pentru diplomă sau ceva Andra a trebuit să facă un film. Actorul și cobaiul am fost eu. Pe vremea aia am filmat acel film cu o cameră foto FujiFilm pe care încă o am acasă, care filma 480p, în 4:3, dar cu zoom optic de 10x. Ce nu avea camera asta, nu avea stabilizare optică. Ceea ce înseamnă că toate cadrele filmate din mână, pentru că așa se cerea la facultate erau mișcate și mișcate dur, dar nu aveau probleme de focus sau ceva. Sunetul era dezamăgitor, pentru că pe vremea aia lavalierele erau cu mufe XLR nu cu mufe de iPhone ca în vremurile contemporane.
Și fata a făcut filmul, l-a montat, este si salvat pe unul din canalele mele de YouTube, nu știu dacă este public sau nu. Se termină așa cum trebuie să se termine un film românesc și cum i-a cerut probabil profesorul de la facultate, cu sunetul apei trase la WC.
De ce am spus prostia asta? Pentru că filmul făcut de Andra – studentă la facultate – care se termină cu apa trasă la WC, e mult mai bun decât Dracula, de Radu Jude.
Dacă aș mai face o analogie e faptul că filmul Cursa, de care nu am apucat să scriu, că parcă aș vrea să mai fiu prieten cu Maticiuc este o imensă capodoperă, deși acolo o mașină intră în pasaj la Lujerului și iese la Unirii.
Și-a bătut nu numai cameramanul joc de Radu Jude, dar și regizorul de el însuși, încât nu îmi explic cum au reușit să filmeze filmul ăsta cu actori și să tragă imaginile pe telefoane mobile cu Android, de 200 de lei.
Oricine ar zice că ar fi filmat ăsta cu iPone, vă zic eu că nu. iPhone nu scoate prostiile astea pe imagini. Filmul e filmat cu telefoane Android de 200 de lei. De la 500 de lei în sus, telefoanele Android filmează mai clar, au un fel de zoom, reușesc să compună cumva imaginea. Dar nu, în Dracula nu s-a dorit să se compună imaginea. S-a dorit în stilul artistic să se facă un zoom grobian pe întuneric și să se prezinte voma asta pe ecranul unei săli de cinema și să se considere asta artă.
Nu. Artă era filmul de care povesteam mai sus, cu sunetul apei de WC. Acolo era un mesaj la adresa unui profesor de la Spiru. În Dracula e ca și cum regizorul ar fi vomitat pe noi, publicul, în momentul în care ne arată imagini nefolosibile, pe un ecran de cinema.
Acțiunea filmului este plină de imagini generate de ChatGPT, versiunea free, cu prompt-uri foarte proaste. Dacă ar fi fost mai bine rafinate prompturile ar fi putut să fie ceva artistic. Dar nu, asta e o vomă a lui Jude la adresa publicului.
De fapt stai, că poate problema e la mine. Nu sunt eu publicul căruia i se adresează acest film? Stai să vezi cum începe filmul.
Și dacă nu sunt eu cel căruia se adresează acest film, atunci cui se adresează? Bazat pe acțiune și elemente folosite acolo, aș merge pe un număr de 15 persoane care ies în clubul cu o bilă roz în centru din București. În acel club ajung mai mult de 15 persoane și e o atmosferă foarte mișto, dar prin excepție 15 persoane din acel club ar putea fi publicul acestui film.
De altfel, de frică, Radu Jude a lipsit la premierea filmului. A trimis în schimb actorii care nu au stat să vadă filmul, pentru că i-am găsit eu prin mall cu berea în mână făcând scandal, în timp ce paza le spunea să se ducă acolo unde trebuiau să stea. Iar eu din 3 ore cât are filmul, am rezistat eroic 2 ore.
Teoretic ca să vezi filmul ăsta trebuie să fumezi ceva tare înainte. Nu iarbă, asta nu are niciun efect. Ceva tare.
Probabil ăsta e și mesajul, drăgălașule, că publicul contemporan nu merită decît atît.