A ramas in trecut, sau … a ramas afara … in Bucuresti.
Am vazut pe 25 … un Bucuresti parasit, pustiu, in care era doar frigul si cateva metrouri si autobuze ce pareau ca merg singure, fara soferi si fara calatori. Exact ca in filmele alea de groaza, sau ca in fimele cu FBI cand ancheteaza nush ce crima la capatul pamantului. Pana si oamenii ce i-am vazut pe strada erau niste oameni cenusii si foarte slabi.
Si am reusit sa adorm in metrou … si mi se spunea in permanenta … sa nu adormi, ca daca adormi cine stie ce se va alege de tine, sa nu adormi.
Ahhh … filmele astea influenteaza prea mult
intrebari penale:
– Si ce ti s’a intamplat in metrou?
– chiar asa de trist a fost craciunul pt tine?
– afirmatie: mai lasa mah si tu filmele astea politziste, ca numai rau iti fac!
:))
nika … numa ca a fost pustiu …
nu a fost trist … numa ca m-a speriat tristetea de afara si a oamenilor din colectiv :))