Mintea romanului de pe urma
Am scris un articol, am pus o intrebare … nimeni, dar nimeni n-a fost in stare sa imi ofere un raspuns la acea interbare. Nimeni n-a putut sa-mi spuna, da fac asta, sau fac ailalta, sau am solutia asta de backup.
Asta pentru ca nu se gandesc, asta pentru ca oricine zice ca “mie nu mi se intampla”, asta pentru ca oricine e obisnuit sa acum si sa nu se gandeasca maine.
Luam exemplu parcarea. De ce pana mea sa arunci masina in mijlocul strazii si sa o parchezi aiurea, fara sa te gandesti daca se intampla ceva cu ea ce faci. Pai ca ai casco, dar pentru casco trebuie sa alergi, apoi sa ramai fara masina, sa mergi dupa service, mai nou sa dai 100 de euro de la tine. Mai bine ar fi sa o parchezi 20 de metri mai in fata, dar stii ca ai un loc de parcare unde nu iti gasesti masina sparta, furata, lovita, zgariata, etc …
La fel si cu toate evenimentele naturale, nu vine peste noi ma, la noi nu se intampla. Iar aici cel mai bun exemplu sunt americanii. Aia arunca tigari la intamplare si inca sunt de parere ca se termina repede, drept urmare in fiecare an avem super incendii de padure in toate statele impadurite. Ei raman fara case, dar pleaca in ultimul moment zicand ca nu se intampla nimic, drept urmare raman fara nimic, fara masini fara bunuri, etc.
Dupa toate astea, toata lumea vine cu mana intinsa la stat si zice … da-mi. Sa-ti dea ce? Ca tu esti idiot si nu vrei sa faci nimic pentru tine, drept urmare vrei sa faca statul pentru tine? Da, de fapt da, sa faca statul ca de aia platesti TVA, iar tie si numai tie ti se cuvine tot PIB-ul Romaniei, tu esti platitor de impozite le vrei inapoi tu si numai tu, chiar de mai multe ori decat ai platit tu.
