Bancul asta e atat de rau incat nu-l pot lasa pe prima pagina, nu vreau sa ma alerge prin oras, sa ma lege, sa imi puna calus la gura, cine stie ce sa-mi mai faca …
Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui. La inceput timide, ca si cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mangaierile devenira mai indraznete. Mai mult, si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa cum se intimpla… nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani in urma. Senzatii pe care le credea uitate se intorceau. Memoria sentimentelor era vie, si o ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorcea. Acum era ca un virtej de senzatii de nedescris. Deodata… nimic. Absolut nimic.
– Ce s-a intimplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!
– Shhhh… incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!
– Cum adica ai terminat???
– Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!…