Povestea unei parcari (III)
Partea a treia. Partea a doua, partea intai.
Dupa cum stiti (ati citit in episoadele trecute), la Casa Presei, baietii de bine de la RAPPS s-au gandit sa faca niste parcari pe aici pentru miile de masini care vin in fiecare zi la munca in aceasta parte a Bucurestiului. Acum sunt si mai multe pentru ca s-au deschis si turnurile din Piata Presei Libere, iar acestea nu sunt dotate cu parcari decat pentru sefi.
Revenind, dupa ce le-a luat un an ca sa faca parcarea din partea stanga a Casei Presei, acum s-au apucat si simetric de parcarea din partea dreapta. Si de vreo doua saptamani buldo-escavatorul asta tot pietruieste si niveleaza pietrele acolo. Asta pana azi, cand …
Dupa ce a nivelat frumos toata parcarea cu lama buldozerului, carand pietris dintr-o parte intr-alta si-au amintit ca probabil au uitat sa traga firele de curent sau tevile de la canalizare, drept urmare s-a apucat iar de sapat.
Ma intreb, oare astuia nu ii pare rau pentru ca a muncit in zadar in ultimele doua saptamani? Cum adica sa te chinui sa nivelezi terenul, sa mergi cu polobocul sa vezi ca e drept (glumesc) si asa mai departe, iar dupa sa vina cineva sa iti zica: bine, acum sapa santuri aici.
Bine, totusi asta a avut noroc ca a sapat acum santul. In parcarea cealalta s-a facut asta dupa ce s-a turnat asfaltul.
