Suntem demnitari, ne permitem

Azi noapte pe  la 11 plecam la munca, ca deh … se mai intampla. Si cum eram asteptat jos m-am grabit sa cobor si sa fug, insa … am dat nas in nas cu un demnitar, de rang inalt, pe care-l cunosc, care nu ma cunoaste si care era la costum, cu cheile de la masina in mana, ochelarii pe nas, grabindu-se spre masina. (probabil).

Acuma, n-am nimic cu omu, dar, tu ca demnitar, intr-un cartier din Bucuresti, unde sunt blocuri, pe o anume strada … la 11 noaptea, ce dracu puteai sa faci? Te intorceai de la acel bar, sau de la cineva din apartament. Uh uh, ultima versiune e si mai misto. Si daca nu se intorcea de la bar, macar sa zica ca sa shtim si noi. Si, daca se intorcea de la bar, atunci … de ce la barul ala? Ca sa rezolve discutii financiare cu patronul? Sau pentru motivul ca sunt prieteni? Si daca nu cu patronul, atunci cu care colegi din conducerea partidului s-a intalnit? Totusi n-am vazut nici un girofar sau spp prin zona, ceea ce ma face sa ma gandesc la faptul ca era o intalnire cam prea neoficiala si cam prea ascunsa. Atunci, avem vreo tentatie pe aici si eu nu stiu? 😛

Dar, de ce sa ma iau eu de ei, de ce sa le dau nume si functii … oricum o sa ii vedem diseara la televizor si ne vor spune ce au planuit cu o seara inainte, sau ce au fost “sfatuiti” sa spuna. Si totusi, suntem demnitari, ne permitem 😛