Crepusculul unei luni pline
In Bucuresti n-a mai fost soare de vreo luna jumatate. Asa ca aseara am trecut muntii, ca sa vad cum arata Sibiul. Frumos. E cel mai pozitiv oras din tara. Si rar mi-a fost dat sa vad oameni care zambesc si rad atat de mult.
La intoarcere, pe DN1A, la Sacele luna iesise printre nori si dadea senzatia de dimineata devreme. (da, stiu, numai eu ma pot intoarce de la Sibiu pe DN1A) Ma uitam la ceas, ma speriam, era ora 1 dimineata, mai e mult pana rasare soarele. Asa incat am oprit masina, am scos aparatul foto si uite ce am vazut eu azi noapte.
Ma rog, poza asta are o expunere cam mare, dar expunerea care sa semene cu ce se vedea din ochi, e cam pe aici.
N-am avut rabdare sa fac focus si sa incadrez, ca era destul de frig, dar cam asa se vedea cerul.
