Nu pot sa-i bag în mă-sa
Eu nu pot sa-i bag in ma-sa, cum fac altii. Pentru ca eu ii cunosc, pentru ca eu le vad fetele slinoase si pline de resturi de mancare in fiecare zi. Pentru ca le simt respiratia si pentru ca sunt satul.
Era fabula aia adevarata cu boul ajuns mare si ca a uitat de unde a plecat. Asa si aici, orice politican care ajunge undeva sus uita de unde a plecat. Oricine care face un ban in plus sau se muta la Bucuresti uita de unde a plecat, isi uita prietenii si devine un individ din ala scortos fara pic de jena.
Sa revenim la politica. Aici lucrurile sunt simple, suntem condusi de un cerc inchis de politicieni in care nu se intra usor si nu se intra ieftin. In schimb o data intrati acolo toata lumea pune gura pe ciolan si tine cu dintii de el, ca nu cumva sa-l scape, ca nu cumva sa revina la viata de 2 bani de dinainte. Da-o in colo de doctrina, da-o dracului de guvernare, ele sunt degeaba. Ciolanul inseamna bani, ciolanul inseamna legi facute in favoarea lor, ciolanul inseamna ca ei – politicienii – sa stea in cercul lor inchis si exclusivist, sa nu primeasca pe nimeni altcineva acolo si sa isi imparta intre ei bugetul tarii.
In schimb, atunci cand se plictisesc incep sa se certe. La fel cum se cearta baietii cu fetele in clasa a patra la scoala, atunci cand nu se suporta unii pe altii.
Ah, ce? La 20 de ani dupa revolutie credeati ca s-a maturizat cineva? Ceva? Nici o sansa.
Cu alte cuvinte …
