Reciclarea este o fiță

În continuare, la noi, reciclarea este o fiță. Eu reciclez cutiile de bere cât pot de mult. Adică odată la 2 luni le duc la Kaufland și înfund mașinăria aia a lor acolo cu toate cutiile de aluminiu și toate sticlele de prin casă. Teoretic ei fiind firmă europeană au responsabilități din astea de reciclare.

Practic, aș putea să reciclez și în fața blocului. În sectorul 3 – cei mai buni – avem niște coșuri de gunoi, puse în cele mai nepotrivite locuri de pe stradă, unde scrie mare: reciclabil. Și oamenii aruncă acolo de toate. Ce li se pare lor reciclabil. De la gunoiul menajer, plastic și hârtie, la vase de toaletă. Cred că se reciclează vasele astea. Și din când în când vine câte o mașină și strânge gunoiul de acolo.

Totuși e deranjant ca e în fața blocului și că este in your face. Dar atât a gândit primăria, asta e. Peste tot în sector e la fel.

De ce am scris articolul? Pentru că am avut această cafea de la Maresi, din poza de mai sus. Ambalajul avea niște crestături pe margine, pentru a putea fi desfăcut. Curios cum sunt, l-am desfăcut. Ca să am surprinderea că am două bucăți acum. Un ambalaj de carton care este branduit și care învelește paharul de plastic.

Pe care le voi arunca în același coș de gunoi, pentru că la noi toate aceste sortări intră într-un singur tomberon pe care scrie reciclabil. La grămadă.

Și apoi te uiți de unde e Maresi. Și vezi ca e din Austria și te gândești că Austria nu e așa de departe. Cum de nu ne influențează și pe noi.