Schengen, un mare fas sau o problema?

Pentru cei care nu stiu Schengen e o granita. Daca ati fost vreodata in Europa, ati fi vazut ca tarile din interiorul Europei nu mai au granite frontaliere, ci acestea sunt doar langa noi, in Ungaria de exemplu. Adica dupa ce intri in Ungaria pana in Spania nu te intreaba nimeni de sanatate, de pasaport, nu te controleaza nimeni de nimic. Veti trece prin puncte de frontiera abandonate, parasite si chiar daramate cateva dintre ele. Spre exemplu intre Ungaria si Austria, prin punctul de frontiera trece o autostrada. Si acolo nu te opreste nimeni pentru nimic. Sau intre Austria si Italia iti dai seama ca ai trecut granita, doar atunci cand vezi indicatoarele rutiere in alta limba.

Si odata cu aceste puncte de frontiera care nu mai exista, nu mai exista nici taxele de frontiera, impozite si alte controale pe care comerciantii ar trebui sa le dea atunci cand trec dintr-o tara in alta. De fapt nu mai schimba tarile, e acelasi lucru, e aceeasi tara, dar cu limbi diferite.

Eu de cinci ani de zile am un ghiozdan de la Booq (care acum s-au redenumit in altceva, nu stiu exact in ce), care ghiozdan are vreo 10 kile greutate si imi cara in fiecare zi echipamentul standard de lucru: laptop, camera foto, mouse, incarcator, HDD, cablu de retea si diverse alte cabluri si prostii necesare sau mai putin necesare. Le car cu mine de fiecare data, pentru ca am nevoie de ele. Cand zbor, pe aeroport, niciodata in lumea asta civilizata nu m-a pus nimeni sa-mi desfac geanta. Se uita uneori ciudat la ea, ma intreaba daca e a mea, vad laptopul si tableta asezate alaturi si trec mai departe de filtrul de securitate. In schimb, in ultimele sase luni, la romani, pe Otopeni (nu stiu acum daca nimeresc eu acelasi individ la securitate, dar) ma pun de fiecare data sa desfac geanta, scot din ea tot ce e acolo, chipurile sa le scaneze din nou. Si dupa aia ti le pun in brate ca sa te minunezi de ele.
Avantajul meu e ca stiu ca intr-un minut sa am bagajul facut. Asa incat nu ma stresez prea rau. Iar controlul asta teoretic ar trebui sa fie facut la orice alta frontiera sau pe orice alt aeroport. Diferenta intre noi si altii e ca la noi, astia care vrem in Schengen, ar trebui sa fie controale mai stricte, pentru ca suntem cea mai importanta frontiera a Europei versus lumea pagana.

Si atunci vine poza asta, pe care am pus-o saptamana trecuta pe Facebook:

Ce legatura are bateria asta cu Schengen? Pai una simpla. Am gasit bateria asta in captuseala rupta a gecii dupa nu stiu cand, dupa nu stiu cate controale de securitate, care nu stiu cum a ajuns acolo si nu imi dau seama. Si atunci toate filtrele de securitate nu puteau sa-mi zica ca am ceva dubios in captuseala gecii? Adica pot sa umblu asa, cu baterii la mine, prin avioane de capul meu? Mai ales baterii ascunse in captuseala gecii?  Nu stiu de ce, cred ca am vazut prea multe filme, dar eu consider ca bateria de mai sus poate fi mai periculoasa decat un cablu de retea intr-un avion. Da, pot sugruma pe cineva cu cablul ala de retea de cinci metri, dar eu il folosesc de obicei pentru conexiunea la internet. In schimb cu o baterie poti face diverse. Tot in filme am vazut asta.

Revenind la problema politica a Schengen, aici e vorba de bani si de libera circulatie a marfurilor. In Schengen, baietii nostri din economie se vor bate de la egal la egal cu toata Europa. Asa incat toata economia noastra ar trebui sa fie la aceeasi calitate si la aceeasi performanta cu restul Europei. Altfel ne putem trezi in Romania cu produse din  Europa la fel de ieftine ca ale noastre, dar normal ca mult mai bune. Ei bine, iata de ce nu e Schengen prioritara pentru guvernul nostru.

In alta ordine de idei, Schengen e sinonim cu incredere. Uitati-va la noi. Noi nu avem incredere in noi, unii cu altii. De ce naiba ar avea incredere vreun stat european in romani. Si asta nu e ca romanii fac numai lucruri rele in exterior. Asta e pentru ca romanii nu sunt in stare sa isi scoata in evidenta lucrurile bune. Si ne reamintim de frunza. Stiti la ce e folosita ea, la spatar de cap pe avioanele noastre. Trist!

Si ascultati cu atentie asta.