Cele mai inutile alegeri parlamentare de la Revoluție

Cele mai inutile alegeri parlamentare de la Revoluție

Când vine vorba de alegeri parlamentare, toată lumea știe că sunt inutile. Alegem niște sute de parlamentari, care nu vor face nimic altceva decât să se pensioneze și să fure pentru următorii patru ani.
E ca și cum ai angaja o brigadă de hoți ca să dea spargere la bancă, dar ei vin, dau spargerea, fură banii și fug cu banii ăștia pentru ei, în loc să îți dea și ție ceva din asta.

Campanie electorală a fost, doar că a fost inexistentă. Și asta dintr-un simplu motiv. Nu poți face campanie electorală, atât timp cât agenda zilei este plină de cazurile de coronavirus. Nu că n-ar fi importante cifrele unei boli politice, dar că toată lumea a fost de acord că sperierea oamenilor pe aceste cazuri este mai importantă decât discuția politică și platformele electorale ale partidelor.

Coaliția monstruoasă a partidelor politice

De fapt ce nu reușesc să afle oamenii, e că acești parlamentari sunt toți în cârdășie, indiferent de partidele din care fac parte. Ei vin și se ceartă în fața ta la televizor – pentru că așa îi trimite liderul de partid să facă – dar în spatele camerelor se îmbrățișează și stabilesc cum să iasă la bere mai târziu când nu îi vede nimeni.

Pentru ei nu este un job, treaba din parlament unde trebuie să facă legi pentru binele mers al comunității. De fapt, acum nici nu mai trebuie făcute legi. În principiu legile vin de la Europa, noi trebuie doar să le adaptăm în legislația locală, deci trebuie doar traduse. Iar ce alte legi mai sunt se fac doar dacă ies și paraîndărături generoase. Cât despre aplicarea acestor legi, nu e treaba lor. Parlamentarul le-a votat, atunci să se ocupe alții de ele.

În schimb chiar dacă trebuie să scrie un proiect de lege și să-l depună în parlament, ca să își justifice salariul, parlamentarul nu face asta, pentru că angajează consilier care să îi redacteze asta. Are buget și pentru acești angajați. Buget din banii publici.

Parlamentarul în vacanță

Probabil cel mai mișto job din România este cel de parlamentar. Ca parlamentar ai voie să faci ce vrei. Ai imunitate, pentru că doar dacă o votează colegii te caută poliția. E un fel de asigurare a locului de muncă. Dacă nu te dă nimeni afară, atunci nu ai nici un stres.

Aștept cu nerăbdare – dacă va avea voie presa să facă aceste statistici – care sunt parlamentarii care nu au vorbit deloc în Parlament în ultimii 4 ani. Care sunt parlamentarii care nu au semnat nici un proiect de lege. Care sunt parlamentarii care au lipsit cel mai mult din ședințele de plen, dar și-au luat salariile integrale. Asta dacă are presa voie, pentru că în principiu nu are voie, că presa este împărțită între partidele politice. Ai PSD știi unde, ai PNL, la fel știi unde și cam așa s-au terminat televiziunile.

Parlamentarul în vacanță, pentru că la noi nu există un sistem de penalizare salarială al parlamentarului dacă acesta nu își face treaba. Și chiar dacă ar exista, acesta are un buget mare și diurne pentru deplasare, pentru biroul parlamentar și multe sporuri. Deci nu e nici un fel de problemă în alocarea acestor bani pentru parlamentari. Doar ei sunt în vacanță pentru următorii 4 ani.

Declarațiile politice, scuza oricărui parlamentar

Orice parlamentar poate spune orice vrea, fără să își asume și mai ales fără să îi pese. Diferența dintre ei și muritorii de rând e că aceștia pot face orice vor și pot declara orice vor, iar apoi să spună că sunt doar niște declarații politice. În timp ce muritorii de rând nu au voie să facă asta, pentru ei sunt consecințe.
Dar când spui că sunt doar niște declarații politice, faci exact ceea ce nu trebuie. Le scazi importanța și autoritatea unor decarații care ar terbui să vină de la cineva în cunoștință de cauză.
Cu alte cuvinte, parlamentarii sunt niște persoane puse acolo să se dea cu părarea. De ce să se dea cu părarerea? Pentru că asta intră în fișa postului de la ei.

USR, salvarea României și a Roșiei Montane și a Vama Veche și a Deltei Dunării și construitoarea de autostrăzi și minunea minunilor

Nu pot să fiu mai tendențios ca în acest subtitlu, când vine vorba de USR. Dar de fapt întrebarea e alta. Oare va reuși USR să ajungă la 20% la aceste alegeri si respectiv să bată PSD-ul?

După eșecul democrației române din anii 1990, atunci când erau multe partide care nu s-au înțeles și unde s-au creat alianțe de carton, acum lucrurile stau puțin diferit. Avem partidul unic și partidul Stat – PSD. Clar. Sunt urmașii comuniștilor, aplică metodele clasice de propagandă politică, reușesc să își mențină puterea și influența prin baronii locali și nu se reformează, pentru că nu au nevoie să facă asta. Au un public constant, îmbătrânit, dar consecvent în gândirea lor.
Acum PSD va mai câștiga mulți votanți prin campaniile de promovare de pe Youtube. Acolo unde au cum să îi facă pe oameni să îi voteze. Pentru că este cea mai eficientă unealtă de promovare. Și chiar dacă dai 100 – 150 de mii lui Google, bani aruncați în afara țării, beneficiul va fi înzecit.

Pe lângă PSD sunt ceilalți. Opoziția. PNL care e la guvernare, dar se comportă ca un partid de opoziție și uită că odată cu Guvernarea vin și responsabilități, dar mai ales vine obligația comunicării, nu a lucrurilor care se fac, ci a minciunilor ca oamenii să te creadă. PNL în această campanie electorală a preferat doar display în rețeaua AdWords, cu investiții minuscule. Strategul lor de promovare online în această campanie electorală a ales soluțiile de comunicare greșite. Sau n-a reușit să convingă să se miște dinozaurii din partid.

USR e un partid care vrea. Dar e fix acel coleg pe care îl aveai la școală: sărac și cinstit. Cel care are un singur sacou nespălat, tot anul școlar și pe care îl murdărește toată ziua. Diferența e că nici USR nu vrea. Nu vine cu programe normale la cap în campania electorală, de frică să nu le copieze competitorii lor. E bună gândirea asta, să nu spui de ce să te voteze lumea, ca nu cumva să vină PSD sau PNL să îți fure gândirea electorală și să fure astfel voturile.
Nu, este greșită. Pentru că asta înseamnă că nu ai nici un proiect. Iar vorbele astea cu reducerea numărului de parlamentari și pensiile speciale, intră la declarații politice. Am explicat mai sus ce înseamnă.

O reformă a clasei politice înseamnă renunțarea la 42 de județe și unități administrative. Înseamnă renunțarea la cele două camere ale parlamentului. Înseamnă digitalizarea parlamentului și proceduri bazate pe forme electronice, nu pe hârtii și vot cu mâna ridicată. Înseamnă dezbateri, discuții și transparență. Dar asta înseamnă să nu mai fie corupție. Nu se va întâmpla asta în următorii 4 ani.

Tu ieși la vot?

Cristi Dorombach

Cristi Dorombach

Cristi Dorombach, creator de conținut la techcorner.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzică, viața de zi cu zi pe blog.

Leave a Reply

%d bloggers like this: