Mami, mami sunt la TV
Cred ca incepem sa revenim la ideile din ’90, cand vedeam pentru prima data un televizor, un reportaj din oras, o camera video care transmite si asa mai departe.
Aseara eram linistit pe Calea Victoriei ma convorbeam cu ceilalti participanti la trafic si colegi ce se intorceau acasa, iar in fata la B1 cu greu mi-am facut loc sa ajung la stop, sa ma opresc la stop. Si acolo ma minunam. In fata televiziunii spp-isti, 3 masini de politie si lume agitata, in intersectie politisti, la 12 noaptea nu e nici tzipar de masini din alt sens. Peste intersectie, niste reparatii si sapaturi arheologice, probabil pentru a gasi tzeava de au ingropat-o acu 2 ani si buluc de lume.
Ma gadeam … ce cauta lumea acolo? Peste strada, in intersectie si nu e langa usile televiziunii, macar la semafor, sau pe trecerea de pietoni … nu … ei erau acolo pentru ca acolo se vedeau la televizor. Acolo mai e cate o camera … care prinde si ce se intampla afara … in sensul ca doar se vad farurile masinilor.
In schimb, daca chiar vreti sa va vedeti la televizor … hai ca va filmez eu si va dau pe net … voi va faceti show. In schimb … nu cred ca Radu Moaru si-a angajat aplaudaci care sa stea peste strada, in frig … ca sa se vada la televizor. Si fani ai lui Basescu? LOL Ma gandesc cu brrr la ideea asta.
Pe langa toate astea, ieri in timpul unui live de la Universitate am vazut in cadru in spate mai multi copii care se chiuiau si bucurau in camera. Whoo, nu mai vazusem de mult timp.
