De ce lupt?m pentru via?a noastr??
De la director de multina?ional? ?i secretar? la miner ?i chiar cer??tor, oricine face absolut orice ca s?-?i salveze „pielea” atunci când via?a îi este pus? în primejdie. Fie c? el este cel care sus?ine familia numeroas?, fie c? este singur pe lume, cu to?ii ne protej?m via?a. De?i ne mutil?m ?i ne facem r?u cu mâna noastr? (fum?m ?i bem excesiv, mânc?m zilnic de la fast-food ?i nu d?m curu‘ jos din ma?in?), într-un final ajungem pe marginea pr?pastiei ?i ne rug?m s? nu murim.
Concluzia: ne este foarte fric? de moarte.
Câ?iva dintre noi ar spune c? nemurirea mor?ii duce la aceast? fric?, al?ii ar spune c? desp?r?irea de cei dragi este cauza ?i (sper c? pu?ini) vor spune c? a?a trebuie, gen „crede ?i nu cerceta”.
?i cu toate asta, pentru mai mul?i bani ne p?r?sim ?ara, casa, familia, prietenii…într-un cuvânt toat? via?a. Ini?ial plec?m pentru un an doi, dar uit?m de cei de acas?, iar „ochiul dracului” ne hipnotizeaz?, astfel c? r?mânem acolo. „Nu ne-am mai întors acas? de 20 de ani”. Atunci po?i fii sigur c? familia ta te consider? mort. Nu sunt de ajuns telefoanele date odat? pe lun? sau pozele trimise dup? Cr?ciun.
?i atunci când ajungi pe patul de moarte de ce te mai plângi? Doar atunci când sula intr? în os apar ?i regretele „nu trebuia s? fii f?cut aia, sau ailalt?” Poate c? v?ic?reala e ceva genetic… J
Concluzia doi. Dac? mor îmi va lipsi tare mult ness-ule?ul rece înso?it de o ?igar?, evident pe stomacul gol, dulciurile, gustul de sarmale cu m?m?lig?, de Coca Cola (de?i de 3 luni nu mai beau… sunt pe marginea pr?pastiei?!), poate c? ?i înjur?turile dup? ce închid telefonul… ?i evident to?i cei dragi mie.
