Review-ul ăla mișto de la Situationship

Filmul Situationship, făcut de Matei Dima, este intrigant – și nu neapărat din punct de vedere al cinematografiei, ci prin scenariu. Reușește să atragă și să atingă în film o sumedenie de situații pe care le întâlnim în viața reală. Cineva îmi comentase, în momentul în care am spus că, fiind la film, de ce avem nevoie ca cineva să ne atragă atenția asupra acestor situații din viața reală, în timp ce noi nu suntem în stare să le gestionăm acasă.

Practic, Matei Dima ar fi trebuit „să fie canceled” pentru ceea ce a făcut în acest film, pentru că spune lucrurile pe bune din punct de vedere al unui bărbat. Spune lucruri pe care nicio femeie n-ar trebui să le audă și gândește din perspectiva unui bărbat misogin, narcisist și nesimțit.

Și poate chiar mai mult: acest film se adresează femeilor. Mai ales acelora care nu au răbdare să asculte un bărbat și acelora care le învață pe altele să aibă o gândire fixă față de bărbați.

Reușim să vedem în film (și în teaserele de pe net) o întreagă tipologie de bărbați greșiți. Dar culmea, ăștia suntem, ăștia existăm. Cei din film.

Fiecare tipologie de bărbat de acolo are câte o dramă, și de fapt filmul pare a fi un strigăt de ajutor: întâi al lui Bromania, care nu e însurat la vârsta asta, apoi al tuturor bărbaților greșiți din film, pe care nu are cine să îi ajute.

Cine ar putea să îi ajute? Păi, întâi jumătatea lor, apoi un consilier sau un psiholog. Dar n-avem din astea și ne trezim, în viața asta, la un punct, la oricare punct, că suntem la fel ca în film.

Întrebase Bromania la final pentru cine credem că e filmul. E pentru femei. De asta Bromania „trebuie să își ia cancel”, pentru că este un bărbat care are păreri și răspunde în fața unei femei. Și asta nu se face. Dar, cum pe Bromania nu-l trimite nimeni să doarmă pe preș, el devine acest Alpha al unei generații de oameni.

Pentru femei, filmul are un singur mesaj: nu vă mai comparați ca p***** cu celelalte fete – foste colege, alea de la muncă, aia care are mai mult și tot așa – că e toxic.

Altfel, filmul m-a umplut de energie și a fost unul dintre foarte puținele filme de anul ăsta care m-au ținut cu telefonul în buzunar. Și dacă la cinema nu am scos telefonul din buzunar ca să mă uit la film, e mare lucru.

Felicitări!Mergeți la cinema, vedeți filmul. Discutați în cuplu despre acest lucru.